Obiceiuri şi tradiţii de Paște la comunitatea catolică

Obiceiurile şi tradiţiile de Paşti din România sunt diferite în funcţie de cultura şi civilizaţia fiecărei comunităţi şi etnii în parte. În Transilvania există o întrepătrundere între riturile ortodoxe şi greco-catolice cu biserica romano-catolică şi reformată.  Astfel, în comunităţiile rurale şi urbane din Ardeal şi Banat, de-a lungul timpului obiceiurile şi tradiţiile specifice sărbătorilor pascale au fost preluate de la o etnie la alta, amintind aici românii, saşii, maghiarii şi svabii. Şi la romano-catolici, pregătirea pentru Paști începe cu Postul Paştilor, simbolistica acestuia fiind aceeaşi ca şi la ortodocşi – curăţirea sufletului prin rugăciune, spovedanie şi împărtăşirea cu Sfintele Taine. În Transilvania există tradiţia ca dimineaţa în prima zi de Paşti, la biserică, creştinii să primească şi să ofere paşte cu pâine şi vin – obicei care îşi are originea odată cu înfiinţarea Bisericii romano-calvine (reformate) din Ardeal în secolul al XVII-lea. Obiceiul a fost preluat atât de romano-catolici, ortodocşi cât şi de greco-catolici. În dimineaţa zilei de duminică, foarte devreme, se obişnuieşte sfinţirea unui coşulet cu preparatele specifice sărbătorii: ouă roşii, cozonac, carne de miel, vin. Ritualul este practicat şi de către catolici (doar că în unele parohii sfinţirea se face sâmbăta după-amiaza, înainte de Înviere). Înainte de micul dejun, toţi din  familie se spală pe faţă cu apa în care a fost pus un ou roşu şi un ban (simboluri ale sănătăţii şi belşugului).

Împodobirea brazilor şi stropitul de Paşti

În anumite zone din Transilvania, în Sâmbăta Patimilor băieţii împodobesc brazii cu panglici colorate, iar seara, la lăsarea întunericului, tinerii se strecoară în curţile fetelor de măritat şi le agaţă brazii la poartă. Fetele, care l-a rândul lor pândesc la ferestre, ştiu pe cine vor răsplăti la stropit, în prima şi a doua zi de Paște. După numărul de crenguţe primite, fetele din sat ştiu care are cea mai mare trecere la băieţii din comunitate. Pentru copiii din riturile romano-catolice, reformate şi evanghelice, de Paști vine Iepuraşul care ascunde ouăle colorate prin curţile caselor. Astfel că, în dimineaţa primei zile a Paştelui, cei mici încep goana după găsirea ouălor colorate, pentru a-şi umple coşuleţele.

Paştele este însoţit de o mulţime de obiceiuri şi simboluri, dar cel mai cunoscut obicei la germani şi maghiari, pe lîngă încondeiatul ouălor roşii sau a modernului iepuraş, este cel al mersului cu stropitul sau udatul. Obiceiul îşi are originea în perioada precreştină, ca simbol al vieţii şi fertilităţii, în amintirea faptului că evreii i-au stropit cu apă pe adepţii lui Iisus care aduceau vestea Învierii. Obiceiul stropitului se păstrează azi mai mult în mediul rural, cu trecerea timpului el modernizându-se. Dacă în trecut se folosea apa, astăzi se foloseşte parfum sau apa de colonie. Băieţii adunaţi în grupuri merg la fete acasă a doua zi de Paşte, unde întreabă părinţii fetelor dacă primesc cu udatul, în timp ce rostesc o poezie, care diferă de la o regiune la alta a Transilvaniei. Tinerii stropesc fata cu parfum, după care sunt cinstiţi cu ouă roşii, băutură şi prăjituri. La comunitatea germană de religie romano-catolică  şi bărbaţii căsătoriţi pot să  stropească femeile şi fetele. Au prioritate rudele sau persoanele cu care există relaţii de prietenie. Pentru germanii catolici, stropitul simbolizează dorinţa de bunăstare şi beatitudine.

R.G.

Lasa un comentariu

E-mailul dumneavoastra nu va fi facut public. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

*